Frunzele cad, serile devin brusc reci, iar în grădină sunt încă roșii uitate pe vrej și o găleată cu bulbi cumpărați în septembrie, neîngropați. Octombrie are un farmec aparte, dar și o regulă nescrisă: tot ce nu se face acum se face în noiembrie, pe vreme proastă, sau se amână până în primăvară, când munca se dublează. Nu e nevoie de un program încărcat. De obicei sunt suficiente două-trei sâmbete bine folosite, cu o ordine a lucrărilor care ține cont de ce are nevoie fiecare plantă și de cât timp mai ai până la prima noapte de îngheț adevărat.
Ce plantezi acum, nu în primăvară
Bulbii de lalele, narcise și zambile se pun în pământ toamna, cât solul e încă primitor, dar nu mai e cald. O regulă practică spune că ei se îngroapă la o adâncime de aproximativ trei ori înălțimea bulbului, cu vârful în sus. Alege un loc cu drenaj bun, pentru că bulbii stau prost în apă și putrezesc în timpul iernii dacă pământul rămâne îmbibat.
Pe lângă flori, toamna este un moment bun pentru arbuști și pomi tineri. Rădăcinile au timp să se prindă înainte de ger, iar în primăvară planta pornește direct în vegetație, fără să piardă energie ca să se adapteze. Udă bine după plantare, chiar dacă vremea pare ploioasă, și pune un strat de mulci în jurul trunchiului.
Usturoiul și ceapa de toamnă se plantează tot acum, de obicei în rânduri late, pe un sol bine afânat. Nu le îngropa prea adânc, iar dacă iarna e blândă, nu te speria când vezi primele frunze verzi ieșite la suprafață: planta le suportă fără pagube.
Dacă ai loc, rezervă un colț pentru plante de care te vei bucura la primăvară fără prea mult efort: ceapa decorativă, brândușele, ghioceii. Se pun în grupuri, nu în rânduri drepte, ca să pară crescute de la sine. Ține minte unde ai plantat, marchează locul cu un băț mic și notează într-un caiet, altfel vei săpa peste ei cu lopata în martie.
Frunzele: gunoi sau resursă
Un morman de frunze uscate poate fi o problemă sau o comoară, după cum îl tratezi. Frunzele de pe gazon trebuie adunate, pentru că sub ele iarba se înăbușă și apar ciuperci. Dar în loc să le arunci, poți face din ele mulci sau compost foarte bun.
Pune-le într-un coș din plasă sau într-un colț al curții, umezește-le din când în când și amestecă-le cu iarbă tăiată sau resturi vegetale din bucătărie. Într-un an, frunzele se transformă într-un pământ afânat, cu miros plăcut de pădure, potrivit pentru straturi și ghivece. Frunzele de nuc sau de stejar se descompun mai greu, așa că le poți lăsa mai mult timp la maturat.
Nu arde frunzele. Pe lângă faptul că fumul deranjează vecinii, se pierd substanțe utile pentru sol, iar regulile locale interzic de multe ori acest lucru. Dacă mormanul e prea mare, taie-l cu mașina de tuns iarba: frunzele mărunțite ocupă mult mai puțin și se descompun repede.
Mai este un avantaj al frunzelor: ele adăpostesc insecte utile, arici și broaște, care iarna caută un loc ferit. Un colț lăsat nederanjat, cu crengi și frunze, nu arată neglijent, ci ține grădina echilibrată și ajută la controlul dăunătorilor în sezonul următor, fără alte intervenții.
Pregătirea straturilor pentru iarnă
Înainte de orice, uită-te la ce a mers bine și ce nu în sezonul trecut. Dacă roșiile s-au îmbolnăvit într-un colț al grădinii, mută-le în altul anul viitor; rotația culturilor reduce bolile și menține solul sănătos fără alte intervenții. Un desen simplu al straturilor, făcut acum, te scutește de ghicit în aprilie.
Legumele ale căror sezon s-a încheiat lasă în urmă tulpini, frunze bolnave și rădăcini. Scoate ce e vădit atacat de boli și aruncă la gunoi, nu în compost, ca să nu transmiți problema anul viitor. Restul resturilor sănătoase pot rămâne pe sol sau pot fi mărunțite și amestecate cu pământul.
Săpatul adânc al straturilor este un subiect disputat. Unii grădinari îl fac an de an, alții preferă să afâneze doar suprafața și să acopere solul cu mulci. Dacă pământul tău este greu, argilos, o răsturnare grosieră toamna lasă gerul să spargă bulgării, iar în primăvară ai o structură mai ușor de lucrat. Dacă e nisipos, e mai bine să-l acoperi cu un strat de paie sau frunze.
Un pământ gol peste iarnă pierde din substanțe, spălat de ploi, și se compactează. De aceea, mulți aleg să semene un îngrășământ verde, de exemplu secară sau muștar, care protejează solul și se încorporează primăvara. Este o muncă de o după-amiază și o investiție care se vede în recolta următoare.
Nu uita de compostul propriu: răstoarnă-l o dată, adaugă materiale uscate dacă e prea ud și acoperă-l cu un carton sau cu o folie ca să nu se spele în ploile de toamnă. Un morman îngrijit acum îți dă, la primăvară, pământul bun cu care vei umple ghivecele și straturile ridicate.
Plantele din ghivece și ce intră în casă
Plantele sensibile la frig trebuie mutate înăuntru înainte ca temperatura nopții să scadă spre câteva grade. Geraniumurile, rozmarinul, lămâiul în ghiveci sau orice plantă mediteraneană au nevoie de un loc luminos și răcoros, nu de căldura puternică a unui calorifer.
Înainte de a le aduce în casă, inspectează-le atent. Frunzele de dedesubt ascund adesea păduchi, acarieni sau melci. Spală-le ușor cu apă, scoate frunzele uscate și ține-le câteva zile la distanță de celelalte plante de interior. Așa eviți o invazie care ar putea strica toată iarna.
Ghivecele de ceramică lăsate afară pot crăpa dacă pământul din ele îngheață și se umflă. Fie le muți într-un loc adăpostit, fie le ridici de la sol, pe suporturi, ca apa să se scurgă. Dacă ai plante perene în ghiveturi mari, înfășoară-le cu folie cu bule sau cu pânză de sac pentru protecție.
Udarea în casă se reduce treptat, dar nu se oprește brusc. Plantele de interior au nevoie de mai puțină apă când zilele se scurtează, însă pământul nu trebuie să se usuce complet. Verifică cu degetul: dacă prima falangă e uscată, poți uda cu puțină apă la temperatura camerei. Evită farfuriile pline cu apă stagnantă, pentru că rădăcinile putrezesc repede.
Gazonul, uneltele și instalația de udat
Pune deoparte și o jumătate de oră pentru a verifica gardul, aleile și mobilierul de grădină. Scândurile umflate de ploi, un șurub slăbit sau o măsuță lăsată afară pot ajunge într-o primăvară de neîngrijit. Mobilierul de lemn merită o curățare și un strat de protecție, iar cel din metal, un ștergător uscat.
Gazonul se mai tunde o dată sau de două ori în octombrie, la înălțime ceva mai mare decât vara. O iarbă prea scurtă intră în iarnă fără rezerve, iar una prea lungă se culcă sub zăpadă și se umple de mucegai. Dacă ai găuri sau zone rare, acum e momentul bun pentru supraînsămânțare, cât solul păstrează umezeala.
Furtunurile se golesc de apă, se strâng și se pun la adăpost. Apa rămasă în ele îngheață, se dilată și crapă conductele. Același lucru este valabil pentru pompe, robinete exterioare și sisteme de picurare: scurgerea lor completă ia zece minute și scutește de o reparație în martie.
Uneltele merită și ele o oră de atenție. Șterge-le de pământ, ascute lamele foarfecelor, unge cu puțin ulei părțile metalice și pune-le într-un loc uscat. Primăvara le vei lua în mână cu plăcere, nu cu enervarea de a găsi o lopată ruginită și un foarfece care nu mai taie.
Dacă ai butoaie sau găleți pentru apă de ploaie, golește-le și întoarce-le cu gura în jos, ca să nu crape. Apa strânsă toamna se poate folosi pentru ultimele udări ale plantelor din ghiveci, iar butoiul curat te așteaptă gata de folosit la prima ploaie de primăvară. Merită verificat și butoiul: un capac rupt devine vara locul preferat al țânțarilor.
Ce faci cu pomii și cu tufele fructifere
Fructele căzute sub pomi trebuie strânse, pentru că de acolo pornesc multe boli și dăunători. Merele atinse de rădăcini de viermi sau mucegăite nu se pun în compost obișnuit, ci se scot din grădină. Cele sănătoase se pot păstra într-un loc răcoros, pe rafturi aerisite, fără să se atingă între ele.
Tăierile mari de formare se fac de obicei la sfârșitul iernii, nu acum, dar ramurile uscate sau rupte se pot scoate oricând. Pe trunchiul pomilor tineri poți pune o protecție din plasă sau din spirală de plastic, care apără scoarța de rozătoare și de arsuri provocate de soarele de iarnă.
Tufele de zmeur, coacăz și agriș se curăță de lăstarii bătrâni și bolnavi după ce frunzele au căzut. Rămân doar tulpinile sănătoase, bine aerisite între ele. Pe lângă tăiere, un strat gros de mulci sub tufe păstrează umezeala și îi dă solului hrana de care va avea nevoie în anul care vine.
Duminică, ia un caiet și notează trei liste: ce plantezi, ce strângi, ce muți în casă. Începe cu cea care depinde cel mai mult de vreme, adică plantatul. Lucrurile mărunte vin apoi de la sine, iar când vine primul ger vei privi curtea cu liniștea celui care știe că a făcut ce trebuia.
